Reinventăm roata. Postul intermitent sau fastingul se practică de peste 1500 de ani în mediul monahal.
„Toate bolile încep în intestin” a afirmat Hipocrate – părintele medicinii acum 2.500 de ani. Toate cercetările științifice moderne au dovedit în prezent cât de important este intestinul pentru funcționarea normală a organismului, intestinele fiind supranumite si „poarta către sănătate”.
Postul intermitent, cunoscut azi ca „fasting”, nu e deloc o invenție modernă. E mai degrabă o redescoperire a unei practici ancestrale, cu rădăcini adânci în spiritualitate, cultură și sănătate. Postul intermitent este starea noastră naturală de alimentație, scrisă de Dumnezeu în adâncul ADN-ului nostru. Într-adevăr, nu inventăm decât o roată cu spițe mai lucioase și un nume în engleză.
Postul intermitent e prezentat azi ca un fel de „hack metabolic”, dar în mănăstirile Ortodoxe se practică postul (fără carne) de la începuturile vieții monahale, din anii timpurii ai creștinismului, cu apariția primilor anahoreți (părinți ai deșertului) în Egipt, Siria și Palestina, la sfârșitul secolului al III-lea. Aceste persoane au părăsit viața socială pentru a trăi o viață ascetă în singurătate, fie în deșert (patericul deșertului), fie în comunități mici, cum ar fi cele din Egipt, unde Sfântul Pahomie a organizat primele mănăstiri în sensul mai apropiat de cel actual. Călugării, asceții și pustnicii practicau și practică posturi regulate nu pentru a-și sculpta abdomenul, ci pentru disciplină, claritate, rugăciune și domolirea impulsurilor.
Și, interesant, cam același lucru îl raportează mulți oameni azi:
- se simt mai calmi
- se concentrează mai bine
- mănâncă mai conștient
- simt că nu sunt sclavi ai frigiderului
- sunt mult mai atenți la semnalele de alarmă ale corpului
Dacă ne uităm la istorie:
• Ortodoxia are miercurea și vinerea + perioade lungi de post.
• Islamul are Ramadanul, cu ritm strict zi-noapte.
• Budismul și hinduismul folosesc pauze alimentare pentru a liniști mintea.
• În Iudaism există Yom Kippur și alte posturi rituale.
Ce e interesant e că beneficiile fiziologice observate azi în cercetări privind autofagia, sensibilitatea la insulină și inflamația… confirmă observațiile intuitive ale oamenilor de acum mii de ani: pauza îi prinde bine corpului și minții.
Deci, da: roata nu e nouă.
Doar i-am pus LED-uri și un nume american.
Modernul doar a schimbat decorul și contextul. Marketingul nutrițional ne spune că fastingul este benefic. Adevărat, dar incomplet.
Am înlocuit chilia cu open-space, psaltirea cu o aplicație de fasting și rugăciunea cu notificări push de pe Facebook. Acest lucru scade din eficiență și reduce totul la o simplă chimie și matematică. Este un mod reducționist de a vedea sănătatea. Omul nu este doar materie și formule chimice. Este mult mai mult, este fractal (fărâmă) de Lumină.
Din perspectivă holistică, postul intermitent este benefic dar împreună cu mult mai mulți factori, în principal cu sănătatea noastră spirituală (duhovnicească). Rugăciunea, viața echilibrată emoțional și nutrițional, paza gândurilor, lipsa urii, a invidiei, viața activă, armonia cu tine și cu cei din jur și implicit cu Dumnezeu și legile lui, ca mod de viață, doar cu aceste condiții putem spune că avem sănătatea integrală.
”Nimic nu e bun sau rău în sine când vorbim de hrană. Dumnezeu nu ne-a lăsat otrăvuri sau ceva spurcat cu care să ne hrănim. Contează cantitatea, calitatea, frecvența meselor și mai ales, foarte important, mediul ambiental în care ne alimentăm (rugăciune înainte și după masă, liniște, pace, armonie, gânduri bune). Să fiți iubiți!
__________ Ștefan G. _______________
