Predica de pe munte – Iubirea vrăjmașilor și fizica cuantică

“Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea!” – Legea de aur a Evangheliei.” (Părintele Constantin Galeriu)

„Iar Eu zic vouă: iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce vă blesteamă, faceți bine celor ce vă urăsc și rugați-vă pentru cei ce vă vatămă și vă prigonesc.“ (Matei 5, 44)

Iubirea este temelia Creației. Din iubire am fost creați, din iubire Dumnezeu l-a trimis oamenilor pe Unicul său fiu, din iubire pentru noi s-a lăsat răstignit Hristos. Pe lângă toate aceste dovezi de iubire supremă a Creatorului față de creație, acest îndemn la iubirea vrăjmașului pare a fi ușor de îndeplinit. Doar pare. Toate legile iubirii propovăduite de Hristos par ușor de împlinit.  „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei. 22, 39). Câți dintre noi, se iubesc pe sine? Puțini. Dacă oamenii s-ar iubi pe sine nu ar exista boli, războaie, zavistie, ură, vorbire de rău, corupție, hoție și câte altele. Cum să ne iubim dacă inima noastră este lipită de valorile de pe orizontala vieții (avere, case, mașini scumpe, lux, mâncare din abundență, putere). Cum să ne iubim pe sine dacă mâncăm până la îmbuibare, ne intoxicăm voit cu tot felul de lucruri, avem un mod de viață dezordonat, plin de excese de tot felul? Viața noastră capătă sens complet doar pe verticală. Pe orizontală găsim doar cele necesare traiului zilnic, de care Dumnezeu știe că avem nevoie.

”Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva.”  (I Corinteni 6, 12)

Ce fel de Cruce este cea doar pe orizontală?

„Iubiți pe vrăjmașii voștri.” (Matei 5, 44). Cum să iubim pe vrăjmași? Acest îndemn a șocat acum 2000 de ani când a fost rostit în fața unui neam care știa de ”dinte pentru dinte și ochi pentru ochi”, Legea Talionului. Cu atât mai mult șochează în ziua de azi acest îndemn, când tendința omenirii este de îndepărtare față de orice valori morale Creștine sau de orice fel. Cuvântul lui Hristos pare azi nebunie în urechile majorității. Avem ochi și nu vedem, avem urechi și nu auzim. În paradigma energie-vibrație-frecvență suntem defazați față de frecvența lui Dumnezeu, de frecvența iubirii Lui. Realitatea percepută de noi este deformată, o realitate paralelă schimonosită, un sens al iubirii pervertit, departe de ceea ce ne învață El. Deși El este în noi, lângă noi, în toată Creația, nu-l vedem.

În limbajul inimii “Precum voiți să vă facă vouă oamenii, faceți-le și voi asemenea!” și toate celelalte îndemnuri sunt invitații la iubire și reciprocitate. În limbajul cuantic ca și-n Evanghelie, iubirea este legea fundamentală a Creației:

Ceea ce emiți: gând, cuvânt sau faptă, devine undă ce se propagă prin țesătura realității (principiul observatorului). Fiecare intenție este o particulă de lumină care atinge pe celălalt, dar care, prin misterul întrepătrunderii cuantice, se întoarce mereu la tine. Așa cum două particule rămân legate pentru totdeauna după ce au interacționat, tot astfel și oamenii sunt uniți prin fire nevăzute. Orice gest făcut altuia reverberează în propria ta existență (întrepătrunderea cuantică).

Astfel, acest cuvânt nu este doar morală Creștină, ci și lege cosmică. Conform principiului cuantic al simetriei, Creația caută echilibrul, iar armonia se naște atunci când dăruim celuilalt ceea ce am vrea să primim. În taina cuantică, a face binele altuia înseamnă a pregăti binele ce se va întoarce către tine, multiplicat în ecoul etern al Memoriei.

Cineva spunea: ”Suntem ceea ce gândim”. Gândul ca și cuvântul au o forță imensă, pot crea sau distruge. Sunt frecvență și vibrație care ne impregnează și ne influențează viața, sănătatea și realitatea din jurul nostru. Creația a început cu un Cuvânt: ”Să fie Lumină” (1. Facerea). In Psalmul 140,3 psalmistul ne spune: ”Pune doamne strajă gurii mele și ușa de îngrădire buzelor mele”. De ce să facem acest lucru, de ce ne-am opri gura de la a vorbi de rău, de ce să ne oprim buzele de la judecata aproapelui, de la înjurături și altele? Pentru că acestea ne fac rău nouă în primul rând, până să facă rău altora. Cuvântul este vibrație, iar o vibrație de frecvență joasă afectează negativ, în primul rând pe cel care o emite. Toate emoțiile negative se depun pe organe și de aici diverse boli grave. De exemplu, ținerea urii, judecata copiilor de către părinți sau părinților de către copii îmbolnăvește plămânii (în limbaj popular, oftică). Străbunii noștri știau acest principiu elementar al fizicii cuantice, deși nu conștientizau acest lucru. Invers, gândurile și emoțiile pozitive țin organismul sănătos, starea mintală trează și inima fierbinte. Astfel se creează câmpul prielnic pentru progresul Duhovnicesc și păstrează vie nădejdea Mântuirii. Cum spuneam într-un articol anterior: Fizica cuantică este fizica lui Dumnezeu.

Închei cu o glumă făcută într-un interviu de un fizician rebel non-conformist, pe care îl urmăresc și îl apreciez foarte mult: ”Dumnezeu e un mare fizician”. (Nassim Haramein).

Să fiți iubiți.